- Ba o să-ţi şi smulg penajul! Taci şi îndură. Optzeci şi unu de ani am stat în locul ăla de căcat. M-am chinuit, am muncit ca un rob, am crescut copii nerecunoscători şi obraznici! Tot ce-am vrut a fost o viaţă simplă, de vierme. Si tu ce m-ai facut ? Om ? Ia de-aici !
- Auuuu...nu harpa! Ştii cât am dat pe ea? Pe cuvântul meu că nu mi-am bătut joc de tine. A fost o încurcătură. Data viitoare promit că vierme te fac!
- Mai ia două să-ţi intre bine în cap! Vierme! Vierrrme, ai înţeles?
Viermele de mătase se foi şi mai neliniştit. “Cam întuneric aici, şi cam de mult timp. Ceva nu pare în regulă. Să mă apuc să ţes?”. Se gândi cu groază: “Acuma dacă întind o mână înseamnă că iar şi-a bătut joc de mine şi m-a făcut om”. Încercă să întindă o mână, şi îşi dădu seama că nu avea ce să întindă. Răsuflă uşurat. “Poate totuşi de data asta m-a făcut vierme”. Ar fi bine pentru penele lui, la ce cafteală i-am tras s-o fi învăţat minte.
Ceva totuşi nu părea în regulă. Încercă să scoată capătul firului şi să înceapă să ţeasă. Firul nu ieşi. În schimb un miros cumplit îl trăzni. “Ce dracu’ a mai făcut de data asta? Unde sunt? Ce e cu mirosul ăsta?”
- Hei, tu, ăla alb! Eşti pe recepţie?
- Ca întotdeauna. Este vreo problemă? – întrebă îngerul. Şi în tonul vocii, viermelui i se păru că sesizează o undă de batjocură.
- Ce e locul ăsta? De ce nu pot să ţes? Şi ce pute aşa?
- Păi nu trebuie să teşi. Şi cu mirosul cred că ar trebui să te obişnuieşti.
- Stai că nu înţeleg. Cum adică nu trebuie să ţes? Nu asta face un vierme de mătase ?
- A, păi e o mică problemă. În perioada asta au fost cam multe cereri pentru viermi de mătase. Nu ştiu ce i-a apucat pe toţi. Şi cum a fost concurenţă cam mare, mi-e teamă că CV-ul tău nu a corespuns...Şi apoi nici nu ai specificat că vrei să fii vierme de mătase...
- Nenorocitule! Şi ce sunt? Răspunde sau data viitoare nu numai că-ţi smulg penele ci...
- Linişteşte-te. Tot vierme, dar...În fine, lasă că te prinzi tu. Enjoy your life! Over!
Falsul vierme de mătase adulmecă. Mirosul era din ce în ce mai insuportabil. Apoi, în mintea lui puţină de vierme, revelaţia tristului adevăr lovi ca o căcare: “Trădareeee! Sunt în cur. Mirosul ăsta e nici mai mult nici mai puţin decât de căcat. Sunt un vierme...intestinal”. Încercă să urle de ciudă, dar în loc de o substanţă gelatinoasă cu un gust cumplit îi năvăli în orificiul ce ţinea loc de gură.
Falsul vierme de mătase, începu să se zbată şi, gândi cu ciudă: “Lasă că vedeţi voi! Ştii ce-o să fac? O să mă zbat non-stop şi o să rod maţul ăsta plin de căcat.. Cât o să pot şi cât mai mult. O să îi fac viaţa un coşmar purtătorului. O să le pară rău tuturor. Şi când o să pun mâna pe ăla alb...vai de penele lui. Iarăşi”.
mhm...deci pana la capat era un oxiur..acu' stiu de ce nu port io haine de matase :P
RăspundețiȘtergereDar ce ma limbricul priveste situatia lui ca fiind nasoala?
RăspundețiȘtergereAdica nu se bucura de kkt-ul in care sta?
Pai o fi el limbric sau oxiur sau ce-o mai fi, dar ingerul si-a batut joc de el si i-a lasat glanda olfactiva si, ce-i mai rau, constiinta.
RăspundețiȘtergereAsa-i ca tot cei mai fericiti sunt cei saraci cu duhul ?
Daca mai statea si pe la scoala in loc s-o tuleasca pe maidan la orele de romana, ar fi stiut si el sa faca o cerere ca lumea, in care sa solicite explicit ca vrea sa ocupe un post de vierme de matase si nu de vierme de KK.
RăspundețiȘtergerePana cand seful ala inaripat de la cadre o sa-l transfere pe un post mai la umbra frunzelor de dud, mi-e teama ca dl. Vierme D. Vierme nu are de ales si trebuie sa invete sa inoate.
Morala : nu radeti de profa de romana, nu se stie cand se poate razbuna !