Acuplarea

Text adaptat din memorie

- Aşa ceva nu se poate! E inadmisibil! Schimb de gene ? – mugi Împăratul mişcându-şi ameninţător tentaculele şi rotindu-şi simultan cele 20 de perechi de ochi. Asta nu s-a mai auzit de peste 1000 de eoni.

- Ba da, Libidinoşenia voastră, se poate, şi chiar se întâmplă pe o planetă mică-mică de la marginea Galaxiei – susură Consilierul Gno lăsându-şi cele 4 braţe în jos în semn de supunere.

- Nu s-au supus Luminatului Decret ?

- Nu s-au supus, Lăbărţarea Voastră, deşi le-a fost adus la cunoştinţă încă de la început pe toate canalele oficiale. Nici măcar nu au răspuns vreodată.

- Asta e sfidare totală – îşi agită Împăratul cele trei rânduri de receptaculi de vibraţii, îin semn de iritare maximă. Trebuie pedepsiţi exemplar.

- Şi asta nu e tot, Scursura Voastră. În plus, au obrăznicia de a se constitui în două subspecii separate şi se acuplează între ei. De obicei cei din subspecii diferite, dar nu e o regulă. Fătul creşte într-unul dintre indivizi, din câte s-a observat în cel cu mai puţine tentacule.

- Cuuum ? Creşte într-unul din indivizi ? În interior ? Doar se ştie că singurele modalităţi acceptabile de reproducere în Univers sunt înmugurirea, diviziunea şi clonarea.

- Da, întunecate, în interior. Într-un sac special.

- Trebuie pedepsiţi crâncen. Nu, trebuie distruşi complet. E mai grav decât cu Mormodocii de acum 1200 de eoni. Aceia măcar se adunau în grup şi stropeau cu sămânţa într-un recipient, apoi îl puneau într-un incubator.

- Da, şi încă nu e tot. Fătul iese printr-un orificiu, iar individul din care a ieşit îl hrăneşte cu fluide provenite tot din el.

- Cuuum ? Cu fluide provenite din el? E scârbos. Eşti sigur că nu aberezi ? În tot Universul nu s-a mai pomenit aşa ceva. Dar de fapt de unde ai atâtea informaţii despre ei?

- Păi mi-am permis să stabilesc o bază de observaţie pe planeta lor pentru a investiga…

- Cuum? O bază de observaţie? Tu ştii cât costă asta?

- Da, dar….am considerat că e important.

- Ai considerat? Tu ai obrăznicia să gândeşti ? Fără acordul meu? Bine! Demonstrează-mi că ce ai spus e adevărat, altfel TU vei plăti toate costurile pentru baza de observaţie.

Consilierul Gno tremură din toţi cei patru saci de grăsime, cuprins de spaimă. Totuşi, îndrăzni să vibreze pe o tonalitate înaltă.

- Scârboşenia Voastră, am să vă demonstrez. Am adus doi indivizi de pe planeta respectivă să vă facem o demonstraţie. Le-am dat Ser pentru a le inhiba spaima.

Băiatul şi fata păşiră în Sala Tronului fără spaimă. Serul le dădea o stare euforică.

- Moooamă ce urâţi sunt ăştia – zise băiatul.

- Urâţi-urâţi. Şi scârboşi. Nu ţi se pare că ăla cu guşă roşie arată cam gay?

- Căcat, toţi arată gay. Nu vezi că au chestii care seamănă şi cu o pulă şi cu o pizdă?

- Tăcere – susură Consilierul. Vreau să-i arătaţi Împăratului cum vă acuplaţi , cum creaţi feţi şi cum îi hrăniţi cu fluide. Repede, Împăratul se grăbeşte.

- Asta s-o crezi tu – râse băiatul. Voi credeţi că aşa merge? Şi vă mai daţi o specie inteligentă!

- Cum, voi nu vă acuplaţi?

- Bineînţeles că nu – râse fata. Nu în public, şi oricum nu cu urâtul ăsta. Şi oricum, ce vrei tu e absolut imposibil.

- Ia nu fi obraznică – se revoltă băiatul. Ce, tu te crezi vreo zână? Mai bine fac laba.

- Mai aşteptăm mult? – mugi Împăratul. Se pare că te-ai înşelat. Nu se acuplează.

- Dar Greţoşenia Voastră….nu merge aşa…

- Am văzut destul! Trimiteţi-i înapoi şi luaţi baza de acolo. E clar că mi-ai povestit gogoşi. O să plăteşti până la sfârşitul vieţii penalizări pentru risipa asta de bani. Păi de-aia merge economia aşa de prost, că am imbecili ca voi în jurul meu.

Cei doi stăteau în parcul întunecat, privind cum baza de observaţie se pregătea de decolare.

- A fost cam naşpa din partea ta chestia cu urâtul – zise băiatul.

- Nah, ce vrei şi tu acuma, doar n-o să ne futem în faţa ciudaţilor ălora. Trebuia să le zic ceva.

- Da, ai şi tu dreptate. Nu ştiu ce drac mi-au injectat, da’ de atunci am o erecţie continuă.

- şi pe mine mă mănâncă îngrozitor păsărica. Ai tăi sunt acasă?

- Da, normal. Şi ai tăi?

- Mda. Ştii ceva? Tot nu-i nimeni aici, hai într-un tufiş.

- Hai.

Baza de observaţie se ridica printre nori. Consilierul era deprimat, gândindu-se la penalizările uriaşe care le va avea de plătit timp de zeci de eoni. Distrat, aruncă o ultimă privire pe ecran şi….

- Zgubitoşenia Voastră! Priviţi. Se acuplează! Ne-au păcălit!

Era însă prea târziu. Gaura de vierme se deschise şi înghiţi staţia, proiectând-o în partea cealaltă a Universului. În acelaşi timp, pe o planetă minusculă de la marginea unei galaxii neînsemnate, un tufiş se mişca într-un ritm alert. Niciodată în scurta ei istorie omenirea n-a fost mai aproape de distrugere.