În autobuz

- Bună ziua, vă rugăm să prezentaţi legitimaţiile de călătorie.

- ….

- Doamnă, aveţi sau nu aveţi bilet?

- Poftim? A, scuză-mă, credeam că nu vorbeşti cu mine. De unde ai ghicit că am talent? Ştii că în tinereţe am urmat liceul de arte, secţia pian. Apoi am dat la conservator. Era în anul 1964 când…

- Doamnă, m-aţi înţeles greşit, trebuie să-mi arătaţi biletul sau abonamentul.

- Aaaa, am înţeles, şi tu vrei să-ţi încerci talentul? Păi uite, dacă vrei poţi să vii pe la mine să cântăm împreună la pian. Am unul cu coadă scurtă numai bun pentru începători. Şi ştiu pe cineva care predă lecţii de canto.

- Mamaie, văd că nu ne înţelegem, eu sunt con-tro-lor. Pricepi ?

- A, da, şi eu sunt contra lor. E doar o clică de hoţi care au sărăcit ţara şi dau numai pensii mici. Cum să trăieşti maică cu 5 milioane pe lună? Tot mai bine era cu Iliescu. Chiar, tu cu cine votezi ?

- Tanti, nu pricepi, eu vreau să-ţi văd legitimaţia de călătorie, futu-i mama mă-si de viaţă!

- La piaţă? Da, am fost la piaţă. Uite, am luat ceva roşii, ardei, morcovi, da-s cam grele şi nu pot să car multe. Ce să-i faci, bătrâneţele astea…când eram şi eu de vârsta matale…

- Of, băga-mi-aş să-mi bag, ce meserie de căcat am şi eu. Baba asta debitează numai nerozii şi mai e şi surdă.

- Păi bineînţeles că e o conversaţie absurdă. Îmi spui că ai talent şi că vrei să-l încerci, apoi mă întrebi despre politică, apoi mă întrebi dacă am fost la piaţă. Hotărăşte-te odată. Vii sau nu să cântăm la pian ? Zi mai repede că eu trebuie să cobor la următoarea.

Autobuzul opri în staţie făcând oamenii să se aplece în faţă, apoi în spate. Controlorul dădu din mână a lehamite şi coborî. Trebuia să aştepte următorul autobuz pentru a o lua de la capăt. Afară ploua mărunt. Controlorul înjură printre dinţi şi îşi trase gulerul mai sus. Îşi ura meseria din tot sufletul.

În autobuz, bătrânica işi aranjă tacticoasă plasele, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. În faţa ei, cei doi tineri râdeau pe înfundate. Bătrânica ii privi cu un oarecare reproş.

- Iertaţi-ne tanti, dar omul acela era controlor şi voia să vă vadă biletul – spuse fata tare şi răspicat. Cred că nu l-aţi auzit bine.

- Ba da, drăgută, şi nu mai vorbi aşa de tare, că nu sunt surdă.

- Poftim?

- Păi ce să-i faci maică dacă n-am abonament? S-au scumpit tare rău şi poştaşul a întârziat iarăşi cu pensia. Trăiţi voi cu 5 milioane pensie să vedeţi cum e.

- Ahaaa, pricep – spuse băiatul. Deci toată faza cu conservatorul a fost o minciună? Tanti, sunteţi genială!

- A, nu chiar. Am făcut un liceul de arte, apoi an la conservator, dar nu mi-a placut, apoi m-am transferat la actorie. Era în anul 1964 când…