Jocul

- Coae, eu cu prietenii mei am găsit un joc tare. Se numeşte WorldCraft.

- Aha, şi cum se joacă?

- E un joc realistic care se joacă în grup. Unul din jucători crează o lume în care ceilalţi îşi fac apoi tabere sau avatari. Şi apoi îi pui să facă diverse munci, să se bată între ei…ce vrei tu. E incredibil de fain şi de complex.

- Aha, şi care e scopul jocului ?

- Păi n-are nici un scop, doar faci puncte şi te dai mare la şcoală. Se joacă un timp mai lung, câteva zile, săptămâni, luni… Dacă opreşti însă serverul celui care a creat lumea e gata, se pierde.

- Poţi şi salva?

- Nu, nu poţi salva, dar el rulează şi dacă nu te bagi. Asta e frumuseţea, personajele au şi liber arbitru. Bineînţeles, dacă nu te bagi o perioadă lucrurile o pot lua razna de tot. Se pot hotărî să se războiască între ei, să colaboreze, să inventeze religii şi zei pe cont propriu…

- Măi, sună interesant. Ce mai poţi face ?

- Poţi de exemplu să le sugerezi unor tabere anumite chestii, şi de acolo ei le dezvoltă singuri. Asta îmi place cel mai mult, să le fac o “minune” şi să văd apoi cum o interpretează, să iau câte un avatar şi să-l chinui, să-l pun să facă anumite munci şi să văd cum se descurcă, să văd cât îmi e de devotat…

Copiii se jucau pe calculator ca de obicei după şcoală, şi ca orice copii, lăsau temele pentru mai târziu. Lucrurile deveniseră interesante de când Pho îl provocase pe Tran la o nouă confruntare. Tabăra lui Tran era pe jumătate distrusă, dar acesta îi capturase o grămadă de personaje lui Pho şi le omora în chinuri în faţa armatei acestuia. Cu toată strădania, armata lui Pho era în degringoladă. Copiii erau aşa de absorbiţi încât nu sesizară că tatăl lui Tran, cel care crease lumea intră nervos în cameră.

- Cum? Iar jucaţi tâmpenia asta? V-am zis deja de la ora 2000 că trebuie să mergeţi la culcare.

- Dar tată…

- Să nu aud nimic. Nici temele nu vi le-aţi făcut. Şi ştiţi ceva? Eu m-am săturat deja de jocul ăsta. Vă neglijaţi temele, vă purtaţi ciudat, vă gândiţi numai la jocul ăsta…

- Tată, te rugăm, numai puţin mai lasă-ne….

- Nu. Gata. E deja ora 2012. La culcare. Şi vă şterg şi jocul – şi înainte de a putea fi oprit întinse un tentacul spre butonul care oprea serverul. De acum înainte nu mai aveţi voie porcăria asta de joc. Nu v-am învăţat eu să aveţi milă de animale?

Pământul se crăpă brusc ducând cu el în adâncuri oameni, case şi tot ce mai era pe acolo. Valuri uriaşe năvăliră înecând întreaga lume, în timp ce serverul intra în modul shutdown.

Copiii rămaseră fără grai.Aşa catastrofă nu se mai pomenise de când Noe făcuse serverul acum câteva săptămâni.