Prinţul Fermecat

Prinţesa era deprimată. Nu avea altă ocupaţie decât să se plimbe toată ziua prin grădină şi să se joace cu mingea de aur. “Am şaisprezece ani şi încă nici un prinţ n-a venit să mă peţească. Şi mă mănâncă păsărica rău de tot. Bona mi-a furat tot ce e mai lung de 5 centimetri: morcovi, ştiuleţi de porumb, până şi perele din pom. O să mor fată bătrână şi ce-i mai rău, virgină. Trebuie să fac ceva.”

Salvarea veni peste câteva zile: în cutia poştală a palatului găsi un pliant: “Mirinda, vrăjitoare profesionistă, farmece, descântece, dezlegări, măritat rapid”. “Asta e soluţia, gândi prinţesa, vrăjitoarea Mirinda îmi va găsi un prinţ care să se ocupe şi de mine. Doar pula mare să aibă, alte pretenţii nu am”.

- Vrăjitoare Mirinda, vreau şi eu un prinţ să se ocupe şi de mine…Mă înţelegi matale.

- E mai complicat – zise vrăjitoarea. Ştii că e criză şi prinţii sunt foarte solicitaţi în perioada asta. Şi la cum arăţi…să nu ne fie cu supărare.

- Ştiu, tot ce vreau e să aibă pula mare şi să mă scape de acasă. Părinţii mă trimit în grădină de cum apar în palat, bona nu mă lasă nici măcar în preajma morcovilor mai mari de cinci centimetri şi mă mănâncă păsărica îngrozitor.

- Păi ia să vedem – zise vrăjitoarea consultându-şi catastiful. Singurul prinţ disponibil, cu pula mare şi destul de disperat ca să accepte orice urâtă e transformat în broască şi locuieşte în fântâna din castelul tău.

- Ălaaaa ?? Broasca aia uriaşă era prinţ de fapt? Acuma înţeleg de ce se holba toată ziua la mine când mă frecam la păsărică. De câteva ori i-am tras un picior, altă dată l-am pocnit cu o piatră în cap, dar tot vine să se holbeze.

- Nu contează, oricum uită repede. Iată ce trebuie să faci: Torni licoarea asta în fântână, îl iei de soţ, exact ca în poveste, apoi fix la 12 în noaptea nunţii îl săruţi pe buze. Astfel el se va transforma în prinţ şi o să te fută toată viaţa până o să-ţi sară capace. El e mai prostălău de felul lui, dar la pat se pricepe.

- Bestial! Şi cât mă costă toată treaba asta?

- Păi na, pentru tine aşa că eşti prinţesă, să fie douăzeci de galbeni. Şi ca să ţină vraja trebuie să primesc banii în noaptea nunţii tale, între 11 şi 12. Îi trimiţi cu curierul rapid. Deal?

Prinţesa se duse bucuroasă spre casă gândind: “Pula douăzeci de galbeni. Dă-o dracu’ de cotoroanţă, ar trebui să-i ajungă zece. Am şi eu cheltuieli, că doar aia sunt prinţesă, ce broasca mea. Da’ las să fie surpriză”.

Zis şi făcut, totul merse ca pe roate. Doar împăratul se strâmbă un pic la vederea broscoiului, dar zise: “What the fuck, oricum la cât de hâdă e n-ar fi luat-o nimeni, nici măcar un broscoi râios”. Cu două ore înainte de miezul nopţii prinţesa chemă curierul şi îi dădu o pungă cu zece galbeni.

La ora 11 noaptea vrăjitoarea numără cei zece galbeni şi râse în barbă:

- Eram sigură că proasta aia mică o să-mi tragă ţeapă, da’ nu ştie încă ce o aşteaptă. Şi aşa voiam să mă tirez, tot nu mergeau afacerile pe aici.

Fix la ora 12 noaptea prinţesa luă broscoiul de gât şi începu să-l sărute pe buzele groase:

Dacă n-a obosit îl mai sărută şi în ziua de azi, doar-doar s-o transforma în prinţ.