Greuceanu şi merele de aur

Ante scriptum: Această aberaţie va avea mult mai mult sens dacă citiţi aberaţia Assdickeri înainte. Pentru cei care au lipsit de la cusrurile de poveşti ale lui Buni în primii patru ani de viaţă poate nici asta n-ar strica.

După ce toţi cei trei fii ai Împăratului Roşu adormiseră în mod penibil lângă mărul de aur şi cineva culesese toate merele, împărăţia era în criză economică şi în haos total. Era nevoie de supererou ca de pizza caldă. Nu se mai găseau candidaţi şi din cauză că imbecilul de împărat dăduse decret că cine va încerca să păzească mărul şi nu va reuşi i se vor tăia coaiele şi i se vor da la masa de prânz. Recompensa era, bineînţeles, fata cea mică, pe care nu o mai lua nimeni după ce o violase un zmeu în călduri. Pardon, o violase un zmeu pe când era în călduri. Fata, nu zmeul. Şi se zvonea că nu prea fusese viol, fapt infirmat de conducerea PSD. Nu, Năstase nu are nimic de-a face cu aşa ceva. Lui îi plac numai băieţeii de împărat. De fapt comunicatul căzuse ca un căcat în mijlocul unui tort de nuntă, fiindcă nimeni nu spusese nimic de PSD, pentru simplul fapt că aia era o altă poveste.

Prin împărăţie tocmai trecea Greuceanu fluierând. Se plictisise de atâta trecut prin alte împărăţii, fluierând, şi simţea nevoia de ceva action. Aşa că se hotărî să încerce, spre groaza amantelor sale. Le explicase insă că nu e somnoros de felul lui, iar cu fata împăratului nu avea emoţii. Oricum nu-i plăceau virginele, şi se prinsese cu 9345 de ani înaintea anului 1960 că e mai bine să te cuplezi cu o tipă care a avut vreo 20 de parteneri (denumită pe nedrept curvă) decât să iei una care nu ştie nimic şi care să te înşele mai apoi cu cei 20 ca să “vadă cum e”.

Deci Greuceanu se duse în grădina fermecată, lângă mărul fermecat ca să înceapă pânda fermecată.

- Au curu’, ce căcat e asta? Exclamă el pe când se aşeza sub mărul de aur. Cine drac a pus ţepuşele astea aici? Bine că nu mi-au intrat în cur de tot. Credeam că Împăratul Roşu e tartore pe aici, nu Vlad Tepeş.

Şi se aşeză la pândă. Trecu ora 12, dar el, Greucean fiind nu-l luă somnul ca pe ceilalţi nevrednici, asta şi pentru faptul că intrase de pe PDA pe un nou site de agăţat şi combina vreo 5 piţipoance în acelaşi timp. Când deodată….auzi un zgomot într-un tufiş.

- Stai! Care eşti acolo? Luminează-ţi faţa sau trag!

Cum nu auzi nici un răspuns trase o săgeată, două, trei în direcţia zgomotului suspect. Se auzi un fâsâit urmat de un zgomot asemănător unui pârţ, apoi un poc. Scoase sabia, dădu frunzele le o parte şi rămase mut de uimire:

- Ceee? Un Assdicker? Tu erai hoţul ? Te tai tăt-tăt!

- Greucene, nu mă tăia ţucu-ţi pula ta că am o viaţă ca dracu’ de grea.

- Ba, te tai bestie. Şi mi se pare că tu eşti ăla cu două cercuri galbene pe guşă care l-ai transformat pe prietenul meu locotenentul Jimmy Harrison într-o minge păroasă şi hohotitoare.

- Greucene, nu mă tăia, am viermişori de crescut acasă. Nici nu ştii ce viaţă grea am avut de când aţi început să ne vânaţi ca pe şopârle. A trebuit să fac un pact cu Zmeul ca să scap.

- Cum adică un pact cu Zmeul? Ce tot îndrugi acolo?

- Păi porcul mi-a promis că mă scapă de pe planeta aia. Apoi mi-a cerut să fac chestia asta ce-o fac acuma, altfel mă duce înapoi. Am target douăzeci de mere de aur pe sezon, altfel…

- Da’ şi ce pula mea mă interesează pe mine? Astea-s baliverne. La ce i-ar trebui lu’ Zmeu merele astea? Te tai tăt-tăt!

- Nu mă tăia Greucene, că adevăr grăieşte orificiul meu bucal. Tu ştii ce mere îs astea?

- Nu ştiu şi nu mă interesează.

- Ce, eşti Garcea? Golden măi! Golden! Singurele mere din împărăţie cu care poate fi momită câte o proastă gen Eva. Femeile astea au ajuns tare fiţoase. Nu le mai plac merele roşii. Numa Golden. Proastele cred că sunt de aur şi le fac mai deştepte. Stăpânul meu merge prin diferite lumi şi ademeneşte paraşute din astea care-i conving pe urmă şi pe masculii lor imbecili să muşte din ele. Apoi nu ştiu ce face, zicea ceva de alungare din Paradis sau gen, nu mi-a explicat prea bine. Şi nici nu mă interesează, eu numa le transport şi le dau la pizde. Şi ca răsplată mă mai lasă din când în când şi pe mine să mai sug un cur, ceva…

- Auzi, mi-a venit o idee – zise Greuceanu. Hai facem un pact. Nu, nu te strâmba aşa, ştiu că ai o fobie cu pactele. Îţi dau o plasă de mere, te las să le duci la Zmeu, dar după noaptea nunţii ne vedem aici. Eu te bag în patul împăratului, tu îl sugi un pic, el o să dea în bâlbâială şi eu îi iau împărăţia. Capisci ?

- Haoleu Greucene, ţucu-ţi curu’ tău, trăiţi-ar copiii că tare bun la suflet eşti. O să fac întocmai. Da auzi, nu vrei să mă iei pe lângă tine? Aşa scap şi de Zmeu şi mă mai poţi trimite la “prietenii” tăi. Mănâncă şi gura mea un cur şi scapi şi tu de belele.

- Las că mai vedem. Tu fă-ţi treaba. Cu Zmeul stau eu de vorbă mai încolo, că şi aşa aveam boală pe el de când mi-a furat-o pe aia bună, cum o chema, Ileana lu’ Cosânzeana. Hai, ia-ţi merele şi uşcheala.

Acum Greuceanu e mare împărat, şi se zvoneşte că e şi mare vrăjitor. A tăiat un zmeu şi i-a expus capul într-o ţepuşă la poarta palatului cu coaiele agăţate de gât, şi în mod ciudat toţi cei care-l supără devin peste o lună nişte graşi păroşi cu gura în formă de pâlnie care râd mult şi mănâncă morcovi.