joi, 19 noiembrie 2009

Acuplarea

Text adaptat din memorie

- Aşa ceva nu se poate! E inadmisibil! Schimb de gene ? – mugi Împăratul mişcându-şi ameninţător tentaculele şi rotindu-şi simultan cele 20 de perechi de ochi. Asta nu s-a mai auzit de peste 1000 de eoni.
- Ba da, Libidinoşenia voastră, se poate, şi chiar se întâmplă pe o planetă mică-mică de la marginea Galaxiei – susură Consilierul Gno lăsându-şi cele 4 braţe în jos în semn de supunere.
- Nu s-au supus Luminatului Decret ?
- Nu s-au supus, Lăbărţarea Voastră, deşi le-a fost adus la cunoştinţă încă de la început pe toate canalele oficiale. Nici măcar nu au răspuns vreodată.
- Asta e sfidare totală – îşi agită Împăratul cele trei rânduri de receptaculi de vibraţii, îin semn de iritare maximă. Trebuie pedepsiţi exemplar.
- Şi asta nu e tot, Scursura Voastră. În plus, au obrăznicia de a se constitui în două subspecii separate şi se acuplează între ei. De obicei cei din subspecii diferite, dar nu e o regulă. Fătul creşte într-unul dintre indivizi, din câte s-a observat în cel cu mai puţine tentacule.
- Cuuum ? Creşte într-unul din indivizi ? În interior ? Doar se ştie că singurele modalităţi acceptabile de reproducere în Univers sunt înmugurirea, diviziunea şi clonarea.
- Da, întunecate, în interior. Într-un sac special.
- Trebuie pedepsiţi crâncen. Nu, trebuie distruşi complet. E mai grav decât cu Mormodocii de acum 1200 de eoni. Aceia măcar se adunau în grup şi stropeau cu sămânţa într-un recipient, apoi îl puneau într-un incubator.
- Da, şi încă nu e tot. Fătul iese printr-un orificiu, iar individul din care a ieşit îl hrăneşte cu fluide provenite tot din el.
- Cuuum ? Cu fluide provenite din el? E scârbos. Eşti sigur că nu aberezi ? În tot Universul nu s-a mai pomenit aşa ceva. Dar de fapt de unde ai atâtea informaţii despre ei?
- Păi mi-am permis să stabilesc o bază de observaţie pe planeta lor pentru a investiga…
- Cuum? O bază de observaţie? Tu ştii cât costă asta?
- Da, dar….am considerat că e important.
- Ai considerat? Tu ai obrăznicia să gândeşti ? Fără acordul meu? Bine! Demonstrează-mi că ce ai spus e adevărat, altfel TU vei plăti toate costurile pentru baza de observaţie.
Consilierul Gno tremură din toţi cei patru saci de grăsime, cuprins de spaimă. Totuşi, îndrăzni să vibreze pe o tonalitate înaltă.
- Scârboşenia Voastră, am să vă demonstrez. Am adus doi indivizi de pe planeta respectivă să vă facem o demonstraţie. Le-am dat Ser pentru a le inhiba spaima.

Băiatul şi fata păşiră în Sala Tronului fără spaimă. Serul le dădea o stare euforică.
- Moooamă ce urâţi sunt ăştia – zise băiatul.
- Urâţi-urâţi. Şi scârboşi. Nu ţi se pare că ăla cu guşă roşie arată cam gay?
- Căcat, toţi arată gay. Nu vezi că au chestii care seamănă şi cu o pulă şi cu o pizdă?
- Tăcere – susură Consilierul. Vreau să-i arătaţi Împăratului cum vă acuplaţi , cum creaţi feţi şi cum îi hrăniţi cu fluide. Repede, Împăratul se grăbeşte.
- Asta s-o crezi tu – râse băiatul. Voi credeţi că aşa merge? Şi vă mai daţi o specie inteligentă!
- Cum, voi nu vă acuplaţi?
- Bineînţeles că nu – râse fata. Nu în public, şi oricum nu cu urâtul ăsta. Şi oricum, ce vrei tu e absolut imposibil.
- Ia nu fi obraznică – se revoltă băiatul. Ce, tu te crezi vreo zână? Mai bine fac laba.
- Mai aşteptăm mult? – mugi Împăratul. Se pare că te-ai înşelat. Nu se acuplează.
- Dar Greţoşenia Voastră….nu merge aşa…
- Am văzut destul! Trimiteţi-i înapoi şi luaţi baza de acolo. E clar că mi-ai povestit gogoşi. O să plăteşti până la sfârşitul vieţii penalizări pentru risipa asta de bani. Păi de-aia merge economia aşa de prost, că am imbecili ca voi în jurul meu.

Cei doi stăteau în parcul întunecat, privind cum baza de observaţie se pregătea de decolare.
- A fost cam naşpa din partea ta chestia cu urâtul – zise băiatul.
- Nah, ce vrei şi tu acuma, doar n-o să ne futem în faţa ciudaţilor ălora. Trebuia să le zic ceva.
- Da, ai şi tu dreptate. Nu ştiu ce drac mi-au injectat, da’ de atunci am o erecţie continuă.
- şi pe mine mă mănâncă îngrozitor păsărica. Ai tăi sunt acasă?
- Da, normal. Şi ai tăi?
- Mda. Ştii ceva? Tot nu-i nimeni aici, hai într-un tufiş.
- Hai.

Baza de observaţie se ridica printre nori. Consilierul era deprimat, gândindu-se la penalizările uriaşe care le va avea de plătit timp de zeci de eoni. Distrat, aruncă o ultimă privire pe ecran şi….
- Zgubitoşenia Voastră! Priviţi. Se acuplează! Ne-au păcălit!
Era însă prea târziu. Gaura de vierme se deschise şi înghiţi staţia, proiectând-o în partea cealaltă a Universului. În acelaşi timp, pe o planetă minusculă de la marginea unei galaxii neînsemnate, un tufiş se mişca într-un ritm alert. Niciodată în scurta ei istorie omenirea n-a fost mai aproape de distrugere.

6 comentarii:

  1. Suuuuuuper tare !!!!... Mi-a placut .

    RăspundețiȘtergere
  2. Au avut noroc ca nu era bruce willis ca le belea planeta si ajungea si acasa.

    RăspundețiȘtergere
  3. vorba antescriitorului meu. Daca era Bruce Willis, ii termina pe toti. Sau oare baiatul nu era chiar el?

    RăspundețiȘtergere
  4. tata..asta e nuvela SF veche...o gasesti intr-o antologie publicata in RO prin anii 90

    RăspundețiȘtergere

GROHĂIŢI SAU GUIŢAŢI AICI